Gabriel Garcia Marquez

Încă o carte de-a lui Marquez. La început am crezut că încep să mă plictisesc de el, dar m-am înşelet. O să citesc până la ultima buchie tot ce-a scris şi-o să regret că nu mi-a mai rămas nimic de citit.                                                                                            Cartea este de fapt o poveste de dragoste la umbra unei  istorii despre o crimă, este ca un măr, fructul fals e bun, dar adevăratul fruct se află înăuntru. Personajul principal – Santiago Nasar este vărsător, ca şi doctorul Juvenal Urbino din Dragoste în vremea holerei. Ştiu că pare ciudat, ce are una cu alta, dar la Marquez toate sunt legate, fiindcă toate povestirile lui conţin fapte din viaţa lui. Citesc A trăi pentru a-ţi povesti viaţa şi la ficare pasaj am senzaţia de deja-vu, am regăsit elemente din Un veac de singurătate şi Dragoste în vremea holerei, şi astea sunt doar operele mai voluminoase. Revenind la Cronica unei morţi anunţate, mi-a plăcut cartea, personajele sunt tinere, nici urmă de amor pedofilic al unui moş ce iubeşte vreo copiliţă de 13 ani, şi miroase a căldură înnăbuşitoare, a rachiu de trestie, a măcelari şi a inimi zdrobite. Cui îi place Garcia Marquez o să-i placă şi cartea asta!