… cartea asta m-a imoresionat profund. E halucinantă, profundă, mistică. În timpul lecturii aveam senzaţia că m-am rătăxit într-un labirint. Şi e cartea favorită a scriitorului meu favorit… Este o istorie care-ţi trezeşte milă şi scârbă în acelaşi timp, naratorii sunt multipli, şi se trece foarte uşor de la persoana a 3 la 1, duă care în secunda următoare altcineva povesteşte şi tot aşa, aveam senzaţia că merg printr-un palat (palatul prezidenţial) cu o cameră de filmat în mână şi iau mărturii de la toţi cei pe care-i întâlnesc in cale. Frazele sunt obositor de lungi, mi-am dat seama la un moment dat că nu-mi mai amintesc unde a fost ultimul punct, am încercat să-l caut pe următorul în timpul lecturii, dar m-am plictisit şi m-am resemnat, oricum la sfârşitul fiecărui capitol este un punct.
Concluzie: cartea merită să fie citită. Nu cred că aş avea curajul s-o recitesc, dar sunt fericită că am citit-o.
