Despre Fănuş Neagu

Îngerul a strigat mi-a amintit de Groapa lui Eugen Barbu. Mi-a plăcut cartea, chiar dacă unele m0mente… De exemplu cum se termină istoria… în nici un fel, viaţa personajului e de mare rahat. Din acest punct de vedere lucrarea respectivă te cam deprimă, adică să fie oare viaţa atât de absurdă, atât de lipsită de sens. În plus strigătele îngerului marcează momentele de evoluţie inversă a personajului principal. Limbajul însă este foarte pitoresc, rândurile cărţii mustesc de înţelepciune populară, iar unele pasaje sunt absolut superbe ( în afară de pasajele cu Oli, pasaje scârboase, de ce toată lumea scrie despre curve de parc-ar fi cine ştie ce mare şmecherie să fii curvă, the fuck!). Cred totuşi că Groapa lui Barbu e mai bine pusă la punct, mai închegată, dar e despre alt mediu.  Cine se hotărăşte s-o citească, go for it!