Îngerul a strigat

Fănuş Neagu

Omu e făcut să rabde multe, da când i se rup zăgazurile şi se prăbuşeşte, greu pământului se înfricoşează şi el de-atâta durere.

“Scumpa mea soţie, mi-e dor de tine”, şi aşa mai departe, tot cu vorbe alese, că-n primu an de însurătoare, omu n-are pereche de tâmpit pe lume.

Bei, mori, nu bei, tot mori. Să bem, barem să ştim pentru ce-am crăpat!…

Iarba bună numa-n mărăcini creşte.

Eu n-am câştigat niciodată, da poate că nu e departe ziua aia când o să zic: “Gata, azi am învins eu.” Doar fiecare om trebuie să aibă o zi a lui, nu? Eu o aştept şi-o să mă bucur, cu toate că nu scrie nicăieri că ea va veni neapărat.

Femeile trecutului. Bine zis. Frumoasele femei care au zăpăcit lumea. Soldat Petrescu, eu, când mă gândesc câteodată la trecut, văd numai frumoasele femei ale trecutului. Bărbaţii mor şi uitarea-i astupă de o mie de ori. Femeile frumoase, însă, se păstrează tot timpul în noi. Ele nu dispar niciodată definitiv, numai noi suntem trecători şi avem o singură mângâiere, da şi aia prea târzie: atunci când se întâmplă să murim acasă, rândunelele de sub streaşină fug şi-şi fac cuibul în altă parte.

Ceea ce n-a putut face femeia de demult va face în mod sigur femeia care vine.

Fiecare om, camarade, şi fiecare femeie, părerea mea, are o cutie secretă. Acolo e sufletu şi moartea. Pui mereu pe fundul casetei sau între pereţi ei, care-s făcuţi din foiţă de carne vie, şi nu scoţi, pntru că ţi-e frică să dai la iveală. Eu am vrut să văd ce e înăuntru, ia să scot eu, zic, să pun pe masă, fapt cu fapt, să înşir toate porcăriile, să scuip pe ele şi să torn în locul lor lapte dulce. Nu s-a putut, nu-ţi dă mâna să scoţi. Fiinţa omului e cea mai prefăcută şi e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi şi-ţi spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curaţi, fiindcă n-au avut timp să se strice, da le vine rându şi lor.

E regulă că nu eşecul în sine înspăimântă, asta trece, se şterge, se uită, te zdruncină doar difuzarea lui, faptul că alţii, ştiind de el, pot să-l ţină viu şi neîncărunţit.

Dacă omenirea nu înfiinţează urgent tribunale să condamne prostia, piere sau se întoarce cu zece mii de ani îndărăt.

Fiecare nătărău, domnule, vrea să-l răstignească el, cu mâinile lui, pe Iisus Christos, ca să se convingă că Iisus a trecut prin lume cu adevărat.

Oamenii se împart în două: unii care s-au născut mai devreme decât trebuia, alţii care s-au născut mai târziu. Scuip pe ăla care s-a născut la vremea potrivită.